• Română
    • Русский
    • English

Ruben Munoz: „Am vrut să fac ceva excepțional”

Pe 13 martie, atletul spaniol Ruben Munoz și-a petrecut în Moldova cel de-al 12-lea maraton, care face parte din proiectul său ambițios „50/50/50 Epic Challenge”. Ruben intenționează să alerge 50 de maratoane în 50 de țări ale lumii în 50 de zile, pentru a stabili un nou record mondial și a colecta fonduri pentru caritate. În Moldova, sportivul a fost susținut de aproximativ 20 de sportivi cu aceleași idei, care au depășit întreaga distanță împreună cu el.

Echipa Sporter a ajutat la organizarea cursei lui Ruben Munoz și, profitând de ocazie, i-a adresat atletului câteva întrebări:

Care este scopul acestor maratoane?

Maratoanele mele nu au doar un singur scop, ci mai multe. În primul rând, am vrut să fac o faptă excepțională. Când mi-a apărut această idee, eram convins că mă îndrept în direcția corectă. În al doilea rând, anul viitor intenționez să pornesc într-o călătorie în jurul lumii. Vreau să fac ceva, să împărtășesc ceva în timpul acestei călătorii. De aceea, banii pe care îi voi colecta în timpul acestei provocări vor fi donați celor nevoiași, pe care îi voi întâlni în timpul turului mondial.

Cum ți-a apărut ideea de a organiza o astfel de provocare?

Când am împlinit vârsta de 30 de ani, am vrut să sărbătoresc această zi într-un mod neobișnuit. De aceea, m-am dus la Lisabona, luând cu mine un carnet și un creion. Mi-am spus - acum voi scrie ce vreau să fac în următorii cinci ani. Serios, nu glumesc! Chiar am vrut să fac ceva grandios înainte de a pleca din Londra, dar încă nu știam ce anume. Am hotărât că voi începe să lucrez asupra obiceiurile mele. Am început să mă alimentez corect, să citesc mai mult, să muncesc și să învăț mai mult, să practic mai intens sportul. Am început să alerg mai mult și, astfel, mi-a venit ideea să organizez o astfel de provocare. Atunci m-am gândit că ar trebui să încerc, dar încă nu eram sigur că acest lucru este posibil. Cu mult efort și străduință, 13 luni mai târziu, iată-mă aici, în Moldova, servind vin în compania unor oameni minunați.

Cât timp te-ai pregătit pentru această provocare?

Mai mult de un an. Am început să lucrez asupra acestui proiect din luna februarie.

De unde ai bani pentru o asemenea călătorie?

Am lucrat și am pus de o parte ceva bani. Nu am călătorit și nu am ieșit nicăieri, nu mi-am cumpărat haine timp de un an, am economisit la maximum. Am investit aproximativ 95% din economiile mele în acest proiect. Când acestea se vor termina, voi falimenta cu siguranță.

Ești sponsorizat de cineva?

Nu, nu sunt sponsorizat de nimeni.

Cu ce te ocupi în viața de zi cu zi?

Studiez arhitectura și deja de trei ani lucrez ca designer 3D - fac proiecte 3D pentru diferite clădiri din Londra. Dar înainte de a mă muta la Londra, am încercat de toate - am fost barman, spălător de vase, deriticator, vânzător de cafea. 

Ești căsătorit?

Nu, nu sunt căsătorit.

În ce fel de adidași alergi?

Hoka One One Challenge ATR 4. Am trei perechi identice.

Cum reușești să te recuperezi?

Eu nu reușesc să mă recuperez. De îndată ce se termină cursa, îmi arunc rucsacul de 15 kg pe spate și mă îndrept spre aeroport. După cursă, îmi încalț șosetele de compresie și încerc să-mi țin picioarele sus, cât mai mult posibil. Apropo, acest lucru nu este întotdeauna posibil, pentru că mă aflu ori în avion, ori în autobuz.

Ce mănânci pentru a te recupera?

După ce alerg, întotdeauna mănânc granola proteică sau banane. În general, mănânc tot ce găsesc - multivitamine, poliacizi. Zilele trecute, în timpul cursei am mâncat un hamburger de la McDonalds. La vârsta de treizeci de ani, puteam alerga doar cu un chips în mână.

Urmezi vreo dietă specială?

Nu, acum nu sunt la dietă. Urmam o dietă când mă antrenam. În zilele obișnuite, încerc să mă alimentez corect, să mănânc alimente sănătoase, dar nu și în timp ce alerg. Când alerg, mănânc ciocolate.

Ai vreo problemă de sănătate?

Nu, nu sunt bolnav de nimic, cel puțin, nu știu despre asta. Dar nici nu aș vrea să știu.

Ce te motivează cel mai mult?

Mintea. În general, întotdeauna spun că această provocare nu este deloc legată de alergat, ci mai mult de minte. Aceasta este o provocare pentru a afla cât de departe pot merge, urmând un vis sau o idee. Alergatul este o formă prin care mă exprim și îmi dovedesc mie însumi că pot. Anume creierul gândește și decide, însă corpul doar execută.

De ce îți este teamă cel mai mult?

Înainte îmi era frică de multe lucruri, dar acum practic am scăpat de toate temerile. Nici nu știu ce să mai spun.

În ceea ce privește provocarea, mă temeam că totul se va termina cu un eșec. Dar eșecurile se întâmplă, e ceva normal. Mi-e frică dacă nu risc, dacă nu am destul curaj să fac ceva. Dar, după cum puteți vedea, am riscat și mă bucur foarte mult că îmi reușește. Îi sunt recunoscător sorții pentru faptul că am ce trăi și ce împărtăși altora.

Ce te-a impresionat cel mai mult în aceste 11 maratoane pe care deja le-ai depășit?Primul meu maraton a avut loc în Astana. Acolo am fost primit foarte călduros, de fapt, ca și aici. Nici nu mă așteptam la atâta ospitalitate și la faptul că totul va fi atât de frumos. În general, în timpul pregătirilor mă gândeam că voi alerga singur sau că voi fi însoțit de una sau două persoane. Însă realitatea a depășit toate așteptările mele. Nici nu pot exprima în cuvinte cât de bucuros și de recunoscător sunt.

Cum ți s-a părut Chișinăul?

Nu vreau să fac declarații pripite. Am nevoie de timp ca să stau și să mă gândesc, să descriu sentimentele și emoțiile pe care le-am trăit astăzi. Nu pot să exprim tot ce simt doar prin cuvântul „mulțumesc”, pentru că va fi greșit.

Reușești să vizitezi atracțiile din țările pe care le vizitezi?

Uneori da, de exemplu, când alerg câte cinci ore prin împrejurimi. Iar alteori, dimpotrivă, alerg departe de orașe, pentru a vedea mai multe peisaje de țară.

Eu încă nu am văzut Chișinăul prea bine. Dar mă voi întoarce, deja cu bicicleta.

Cum ți-ai planificat traseul?

Am lucrat foarte mult timp asupra lui – câte două ore în fiecare zi, timp de șapte luni. Acest traseu, pe care îl vedeți acum, este cea de-a șasea versiune. Eu m-am gândit foarte mult la faptul cum să fac ceva interesant. Când nu-mi reușeam, îmi spuneam că e o idee stupidă, că toată lumea va râde de mine. Apoi înțelegeam că nu-mi pasă și începeam din nou să lucrez.

Ce intenționezi să faci după aceasta?

După provocare, am 7 luni la dispoziție ca iarăși să-mi strâng bani. Nu știu cum o voi face, pentru că nu am locuința mea. În luna februarie a anului viitor, plănuiesc să pornesc într-un tur cu bicicleta în jurul lumii, care va dura trei sau patru ani.

Vei trece și prin Moldova în timpul turului tău mondial pe bicicletă?

Da, desigur.